împărtăși, împărtășesc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice. verb tranzitiv împărtăși
împărtășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 să împărtășeáscă verb tranzitiv împărtăși
împărtășì v. 1. a face parte cuiva: nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta OD.; 2. a comunica; 3. a lua parte, a participa; 4. a da, a lua sfânta grijanie. [V. părtaș]. verb tranzitiv împărtășì
ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. verb tranzitiv împărtăși
împărtășésc v. tr. (d. părtaș). Fac parte cuĭva, daŭ: natura-l împărtășise cu toată frumuseța [!]. Daŭ împărtășanie: simțind că i se apropie moartea, chemă un preut ca să-l împărtășească. Iau parte la, particip la: a împărtăși durerea cuĭva. Comunica: a împărtăși cuĭva o veste. verb tranzitiv împărtășesc
împărtășit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împărtășit | împărtășitul | împărtășită | împărtășita |
plural | împărtășiți | împărtășiții | împărtășite | împărtășitele | |
genitiv-dativ | singular | împărtășit | împărtășitului | împărtășite | împărtășitei |
plural | împărtășiți | împărtășiților | împărtășite | împărtășitelor |