împărare definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmpărare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare). verb tranzitivîmpăra
împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într´un par și s´a împărat. Vestesc (punînd un semn îmtr´un par): a împăra satu. verb tranzitivîmpărez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpărare
| împărare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împărare | împărarea |
| plural | împărări | împărările | |
| genitiv-dativ | singular | împărări | împărării |
| plural | împărări | împărărilor | |