împăra definitie
- Vezi aici mai multe rimeîmpăra
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmp
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăra
IMPÁR, -Ă adj. (Despre numere întregi) Fără soț. [< lat. impar]. adjectivimpar
*impár, -ă adj. (lat. impar, imparis, d. par, păreche [!]. V. păreche). Nepăreche; număr impar. adjectivimpar
impár adj. m., pl. impári; f. impáră, pl. impáre adjectivimpar
IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. – Din lat. impar. Cf. fr. impair. adjectivimpar
IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Mat.; în expr.) Număr impar = număr întreg care nu este divizibil cu 2, număr fără soț. adjectivimpar
ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare). verb tranzitivîmpăra
împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într´un par și s´a împărat. Vestesc (punînd un semn îmtr´un par): a împăra satu. verb tranzitivîmpărez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpăra
| împăra | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)împăra | împărare | împărat | împărând | singular | plural | ||
| împărând | împărați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împărez | (să)împărez | împăram | împărai | împărasem | |
| a II-a (tu) | împărezi | (să)împărezi | împărai | împărași | împăraseși | ||
| a III-a (el, ea) | împărează | (să)împărai | împăra | împără | împărase | ||
| plural | I (noi) | împărăm | (să)împărăm | împăram | împărarăm | împăraserăm | |
| a II-a (voi) | împărați | (să)împărați | împărați | împărarăți | împăraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împărează | (să)împăreze | împărau | împărară | împăraseră | ||