împăra definitie

IMPÁR, -Ă adj. (Despre numere întregi) Fără soț. [< lat. impar]. adjectivimpar

*impár, -ă adj. (lat. impar, imparis, d. par, păreche [!]. V. păreche). Nepăreche; număr impar. adjectivimpar

impár adj. m., pl. impári; f. impáră, pl. impáre adjectivimpar

IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. – Din lat. impar. Cf. fr. impair. adjectivimpar

IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Mat.; în expr.) Număr impar = număr întreg care nu este divizibil cu 2, număr fără soț. adjectivimpar

ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare). verb tranzitivîmpăra

împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într´un par și s´a împărat. Vestesc (punînd un semn îmtr´un par): a împăra satu. verb tranzitivîmpărez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpăra

împăra   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împăra împărare împărat împărând singular plural
împărând împărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împărez (să)împărez împăram împărai împărasem
a II-a (tu) împărezi (să)împărezi împărai împărași împăraseși
a III-a (el, ea) împărea (să)împărai împăra împără împărase
plural I (noi) împărăm (să)împărăm împăram împărarăm împăraserăm
a II-a (voi) împărați (să)împărați împărați împărarăți împăraserăți
a III-a (ei, ele) împărea (să)împăreze împărau împăra împăraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z