împărțitor definitie

împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu. substantiv masculinîmpărțitor

împărțitór s. m., pl. împărțitóri substantiv masculinîmpărțitor

împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori. substantiv masculinîmpărțitor

ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor. substantiv masculinîmpărțitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpărțitor

împărțitor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împărțitor împărțitorul
plural împărțitori împărțitorii
genitiv-dativ singular împărțitor împărțitorului
plural împărțitori împărțitorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z