împárt și împărțésc, a -í v. tr. (în și parte). Despart, divid: a împărți o pîne [!] în treĭ, un număr în părțĭ egale. Distribuĭ: a împărți pîne săracilor. A avea ceva de împărțit cu cineva, a avea cu el afacerĭ de rezolvat, a avea motive de neînțelegere. verb tranzitiv împart
împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă verb tranzitiv împărți
împărțì v. ă face părți: 1. Aritm. a divide; 2. a distribui: a împărți premii; 3. a separa un ce comun: ce avem de împărțit cu el? [Lat. IMPARTIRE]. verb tranzitiv împărțì
ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. verb tranzitiv împărți
împărțésc, V. împart. verb tranzitiv împărțesc
a împărți urări de mamă expr. (glum., eufem.) a înjura (pe cineva) de mamă. verb tranzitiv aîmpărțiurăridemamă
a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate. verb tranzitiv așiîmpărțiridicheașicovrigul
a împărți două paie la trei măgari expr. (pop., glum.) a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane. verb tranzitiv aîmpărțidouăpaielatreimăgari
împărți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) împărți | împărțire | împărțit | împărțind | singular | plural | ||
împărțind | împărțiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împart | (să) împart | împărțeam | împărții | împărțisem | |
a II-a (tu) | împarți | (să) împarți | împărțeai | împărțiși | împărțiseși | ||
a III-a (el, ea) | împarte | (să) împărțeai | împărțea | împărți | împărțise | ||
plural | I (noi) | împărțim | (să) împărțim | împărțeam | împărțirăm | împărțiserăm | |
a II-a (voi) | împărțiți | (să) împărțiți | împărțeați | împărțirăți | împărțiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împart | (să) împartă | împărțeau | împărțiră | împărțiseră |