împărți definitie

împárt și împărțésc, a -í v. tr. (în și parte). Despart, divid: a împărți o pîne [!] în treĭ, un număr în părțĭ egale. Distribuĭ: a împărți pîne săracilor. A avea ceva de împărțit cu cineva, a avea cu el afacerĭ de rezolvat, a avea motive de neînțelegere. verb tranzitivîmpart

împărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împárt, imperf. 3 sg. împărțeá; conj. prez. 3 să împártă verb tranzitivîmpărți

împărțì v. ă face părți: 1. Aritm. a divide; 2. a distribui: a împărți premii; 3. a separa un ce comun: ce avem de împărțit cu el? [Lat. IMPARTIRE]. verb tranzitivîmpărțì

ÎMPĂRȚÍ, împárt, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. Tranz. A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se răspândi, a se împrăștia. 3. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – Lat. impartire. verb tranzitivîmpărți

împărțésc, V. împart. verb tranzitivîmpărțesc

a împărți urări de mamă expr. (glum., eufem.) a înjura (pe cineva) de mamă. verb tranzitivaîmpărțiurăridemamă

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate. verb tranzitivașiîmpărțiridicheașicovrigul

a împărți două paie la trei măgari expr. (pop., glum.) a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane. verb tranzitivaîmpărțidouăpaielatreimăgari