împărătesc definitie

credit rapid online ifn

împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ). Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc). Ușile (saŭ porțile) împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ. Galben împărătesc (saŭ ca s. m. un împărătesc), galben austriac. adjectivîmpărătesc

împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști adjectivîmpărătesc

credit rapid online ifn

Împărătesc v. 1. ce ține de un împărat sau de un imperiu; 2. fig. de căpetenie: sărbători împărătești; ușă împărătească, ușa de mijloc a iconostasului prin care numai preoții și diaconii au drept să intre; 3. pop. foarte mare: bețiv împărătesc. ║ m. galben austriac (cf. imperial): să-mi dai 100 de împărătești PANN. adjectivîmpărătesc

ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. adjectivîmpărătesc

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat). verbîmpărațì

împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 împărățeáscă verbîmpărăți

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. verbîmpărăți

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat. verbîmpărățesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpărătesc

împărătesc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împărătesc împărătescul împărătească împărăteasca
plural împărătești împărăteștii împărătești împărăteștile
genitiv-dativ singular împărătesc împărătescului împărătești împărăteștii
plural împărătești împărăteștilor împărătești împărăteștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z