împărătéște adv. Ca împărațiĭ. invariabil împărătește
împărătéște adv. invariabil împărătește
ÎMPĂRĂTÉȘTE adv. Ca împărații, în felul împăraților; p. ext. (pe lângă verbe ca „a trăi”, „a mânca”, „a dormi” etc.) foarte bine. – Împărat + suf. -ește. invariabil împărătește
a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. invariabil atrăiîmpărătește
împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă verb împărăți
împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat). verb împărațì
ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. verb împărăți
împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat. verb împărățesc