împărăție definitie

împărățíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ. substantiv femininîmpărăție

împărățíe s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile substantiv femininîmpărăție

împărăție f. 1. domnie; 2. imperiu; 3. od. înalta Poartă: capul său să-l ducă la împărăție POP. substantiv femininîmpărăție

ÎMPĂRĂȚÍE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. A împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie. substantiv femininîmpărăție