reduceri si promotii 2018
Definitie împărăți - ce inseamna împărăți - Dex Online

împărăți definitie

ÎMPĂRÁT, -Ă, împărați, -te, adj. v. ÎMPĂRA. – [DLRM, DAR] adjectiv împărat

împărat, împărați s. m. (intl.) 1. șef. 2. om influent. adjectiv împărat

împărát m. (din nom. latin imperátor). Suveranu unuĭ imperiŭ. – Și ump- (Mold. sud). adjectiv împărat

împărát s. m., pl. împăráți adjectiv împărat

împărat m. 1. suveranul unui imperiu; 2. pop. rege: un fecior de împărat, Solomon imparat. [Lat. IMPERATOR]. adjectiv împărat

împărát (împăráți), s. m. – Suveran absolut al unui imperiu. – Mr. ampirat. La.t imperator (Pușcariu 785; Candrea-Dens., 824; REW 4305; DAR), cf. alb. mbret (Philippide, II, 644), prov. emperaire, it. imperadore, fr. empereur, sp. emperador. Der. de la nominativ, ca în alb., apare și în alte cazuri de nume de persoană, cf. băiat, drac, om. Der. împărăteasă, s. f. (soție de împărat; femeie care conduce un imperiu; nume de plante, Bryonia alba, Atropa Belladonna; la albine, matcă), cu suf. -easă, ca bucătăreasă, cărturăreasă (nu are nici o legătură cu lat. tîrzie imperatrissa, Densusianu, Hlr., 160); împărățel, s. m. (pasăre, aușel, Troglodytes parvulus), cf. numele său fr. roitelet, sp. reyezuelo; împărătesc, adj. (imperial); împărătește, adv. (ca împărații); împărăți, vb. (înv., a proclama pe cineva împărat; a domni); împărăție, s. f. (imperiu, în mod tradițional imperiul bizantin iar apoi cel turc); împărătiță, s. f. (împărăteasă, fată de împărat), cu suf. -iță; împărătuș, s. m. (aușel). adjectiv împărat

ÎMPĂRÁT, împărați, s. m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ Fig. Stăpân, conducător. – Lat. imperator. adjectiv împărat

Por-Impărat m. rege al Indiei, învins de Alexandru Macedon: fie măcar dela Por-împărat Al. [Personaj devenit popular prin mijlocirea Alexandriei]. adjectiv porimpărat

Ler-împărát s. propriu m., g.-d. lui Ler-împărát adjectiv ler-împărat

bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului adjectiv barbaîmpăratului

împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 împărățeáscă verb împărăți

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat). verb împărațì

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. verb împărăți

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat. verb împărățesc

ÎMPĂRÁ, împăréz, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A pune în țeapă. 2. A aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap. – Lat. impalare (< palare). verb tranzitiv împăra

împăréz v. tr. (d. par 1). Vechĭ. Pun în par, străpung cu paru: bou a căzut într´un par și s´a împărat. Vestesc (punînd un semn îmtr´un par): a împăra satu. verb tranzitiv împărez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului împărăți

împărăți   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împărăți împărățire împărățit împărățind singular plural
împărățind împărățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împărățesc (să) împărățesc împărățeam împărății împărățisem
a II-a (tu) împărățești (să) împărățești împărățeai împărățiși împărățiseși
a III-a (el, ea) împărățește (să) împărățeai împărățea împărăți împărățise
plural I (noi) împărățim (să) împărățim împărățeam împărățirăm împărățiserăm
a II-a (voi) împărățiți (să) împărățiți împărățeați împărățirăți împărățiserăți
a III-a (ei, ele) împărățesc (să) împărățească împărățeau împărăți împărățiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z