împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă verb tranzitivîmpăpuri
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. verb tranzitivîmpăpuri
împăpurit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împăpurit | împăpuritul | împăpurită | împăpurita |
plural | împăpuriți | împăpuriții | împăpurite | împăpuritele | |
genitiv-dativ | singular | împăpurit | împăpuritului | împăpurite | împăpuritei |
plural | împăpuriți | împăpuriților | împăpurite | împăpuritelor |