împăpurí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăpurésc, imperf. 3 sg. împăpureá; conj. prez. 3 să împăpureáscă verb tranzitivîmpăpuri
ÎMPĂPURÍ, împăpuresc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A astupa cu papură interstițiile unui vas cu doage. – În + papură. verb tranzitivîmpăpuri
împăpuri | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împăpuri | împăpurire | împăpurit | împăpurind | singular | plural | ||
împăpurind | împăpuriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împăpuresc | (să)împăpuresc | împăpuream | împăpurii | împăpurisem | |
a II-a (tu) | împăpurești | (să)împăpurești | împăpureai | împăpuriși | împăpuriseși | ||
a III-a (el, ea) | împăpurește | (să)împăpureai | împăpurea | împăpuri | împăpurise | ||
plural | I (noi) | împăpurim | (să)împăpurim | împăpuream | împăpurirăm | împăpuriserăm | |
a II-a (voi) | împăpuriți | (să)împăpuriți | împăpureați | împăpurirăți | împăpuriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împăpuresc | (să)împăpurească | împăpureau | împăpuriră | împăpuriseră |