reduceri si promotii 2018
Definitie împănare - ce inseamna împănare - Dex Online

împănare definitie

împănáre s. f., g.-d. art. împănắrii; pl. împănắri substantiv feminin împănare

ÎMPĂNÁRE, împănări, s. f. Acțiunea de a împăna și rezultatul ei. – V. împăna. substantiv feminin împănare

împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul. verb tranzitiv împăna

împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză verb tranzitiv împăna

împănà v. 1. a străpunge carnea cu slănină; 2. fig. a străpunge: să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.; 3. a umplea din toate părțile; a împănat lumea cu soli. [V. pană, felie de slănină]. verb tranzitiv împănà

ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. verb tranzitiv împăna

împănéz v. tr. (d. pană). Înfig fire de usturoĭ, de slănină orĭ de alt-ceva într´o friptură, într´o patlageană [!] ș. a.: patlagene împănate. Fig. Iron. Umplu, împuĭez: Jidaniĭ au împănat țara. A împăna fuga, a o împunge la fugă, a o lua la fugă. verb tranzitiv împănez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împănare

împănare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împănare împănarea
plural împănări împănările
genitiv-dativ singular împănări împănării
plural împănări împănărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z