împăna, împănez v. t. (intl.) a lovi, a străpunge, a spinteca (pe cineva) cu cuțitul. verb tranzitiv împăna
împăná (a ~) vb., ind. prez. 3 împăneáză verb tranzitiv împăna
împănà v. 1. a străpunge carnea cu slănină; 2. fig. a străpunge: să-l împăneze cu o săgeată în piept AL.; 3. a umplea din toate părțile; a împănat lumea cu soli. [V. pană, felie de slănină]. verb tranzitiv împănà
ÎMPĂNÁ, împănez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în unele legume bucățele de usturoi, de slănină etc. ♦ Fig. A umple, a înțesa, a împânzi un loc. 2. (Tehn.) A reduce jocul dintre două sau mai multe obiecte, piese etc., introducând între ele pene de lemn sau de metal. – Lat. *impinnare sau în + pană. verb tranzitiv împăna
împănéz v. tr. (d. pană). Înfig fire de usturoĭ, de slănină orĭ de alt-ceva într´o friptură, într´o patlageană [!] ș. a.: patlagene împănate. Fig. Iron. Umplu, împuĭez: Jidaniĭ au împănat țara. A împăna fuga, a o împunge la fugă, a o lua la fugă. verb tranzitiv împănez
| împăna | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) împăna | împănare | împănat | împănând | singular | plural | ||
| împănând | împănați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împănez | (să) împănez | împănam | împănai | împănasem | |
| a II-a (tu) | împănezi | (să) împănezi | împănai | împănași | împănaseși | ||
| a III-a (el, ea) | împănează | (să) împănai | împăna | împănă | împănase | ||
| plural | I (noi) | împănăm | (să) împănăm | împănam | împănarăm | împănaserăm | |
| a II-a (voi) | împănați | (să) împănați | împănați | împănarăți | împănaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împănează | (să) împăneze | împănau | împănară | împănaseră | ||