reduceri si promotii 2018
Definitie împământenire - ce inseamna împământenire - Dex Online

împământenire definitie

împămînteníre f. Indigenat, naturalizare. substantiv feminin împămîntenire

împământeníre s. f., g.-d. art. împământenírii; pl. împământeníri substantiv feminin împământenire

împământenire f. indigenat, naturalizare: împământenirea se dă de puterea legislativă. substantiv feminin împământenire

ÎMPĂMÂNTENÍRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni. substantiv feminin împământenire

împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 împământeneáscă verb tranzitiv împământeni

împământenì v. a face pământean. verb tranzitiv împământenì

ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. verb tranzitiv împământeni

împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc. verb tranzitiv împămîntenesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împământenire

împământenire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împământenire împământenirea
plural împământeniri împământenirile
genitiv-dativ singular împământeniri împământenirii
plural împământeniri împământenirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z