împământeni definitie

împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 să împământeneáscă verb tranzitivîmpământeni

împământenì v. a face pământean. verb tranzitivîmpământenì

ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. verb tranzitivîmpământeni

împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc. verb tranzitivîmpămîntenesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpământeni

împământeni		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)împământeni	împământenire	împământenit	împământenind	singular	plural
		(a)împământeni	împământenire	împământenit	împământenind	împământenind	împământeniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împământenesc	(să)împământenesc	împământeneam	împământenii	împământenisem
	a II-a (tu)	împământenești	(să)împământenești	împământeneai	împământeniși	împământeniseși
	a III-a (el, ea)	împământenește	(să)împământeneai	împământenea	împământeni	împământenise
plural	I (noi)	împământenim	(să)împământenim	împământeneam	împământenirăm	împământeniserăm
	a II-a (voi)	împământeniți	(să)împământeniți	împământeneați	împământenirăți	împământeniserăți
	a III-a (ei, ele)	împământenesc	(să)împământenească	împământeneau	împământeniră	împământeniseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z