împământeni definitie

împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenéște, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 împământeneáscă verb tranzitivîmpământeni

împământenì v. a face pământean. verb tranzitivîmpământenì

ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean. verb tranzitivîmpământeni

împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc. verb tranzitivîmpămîntenesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpământeni

împământeni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împământeni împământenire împământenit împământenind singular plural
împământenind împământeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împământenesc (să)împământenesc împământeneam împământenii împământenisem
a II-a (tu) împământenești (să)împământenești împământeneai împământeniși împământeniseși
a III-a (el, ea) împământenește (să)împământeneai împământenea împământeni împământenise
plural I (noi) împământenim (să)împământenim împământeneam împământenirăm împământeniserăm
a II-a (voi) împământeniți (să)împământeniți împământeneați împământenirăți împământeniserăți
a III-a (ei, ele) împământenesc (să)împământenească împământeneau împământeni împământeniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z