împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin]. verb tranzitivîmpăinjinì
împăinjinire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împăinjinire | împăinjinirea |
plural | împăinjiniri | împăinjinirile | |
genitiv-dativ | singular | împăinjiniri | împăinjinirii |
plural | împăinjiniri | împăinjinirilor |