ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit. adjectivîmpăinjenit
împăinjenit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | împăinjenit | împăinjenitul | împăinjenită | împăinjenita |
plural | împăinjeniți | împăinjeniții | împăinjenite | împăinjenitele | |
genitiv-dativ | singular | împăinjenit | împăinjenitului | împăinjenite | împăinjenitei |
plural | împăinjeniți | împăinjeniților | împăinjenite | împăinjenitelor |