ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire. substantiv femininîmpăinjenire
împăinjenire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | împăinjenire | împăinjenirea |
plural | împăinjeniri | împăinjenirile | |
genitiv-dativ | singular | împăinjeniri | împăinjenirii |
plural | împăinjeniri | împăinjenirilor |