împăienjenit definitie

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-, – Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni. adjectivîmpăienjenit

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper [!] cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez. verb tranzitivpainjinesc

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin]. verb tranzitivîmpăinjinì

împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă verb tranzitivîmpăienjeni

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa, ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen. verb tranzitivîmpăienjeni

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc. verb tranzitivîmpăĭejenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpăienjenit

împăienjenit		masculin		feminin
împăienjenit		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împăienjenit	împăienjenitul	împăienjenită	împăienjenita
nominativ-acuzativ	plural	împăienjeniți	împăienjeniții	împăienjenite	împăienjenitele
genitiv-dativ	singular	împăienjenit	împăienjenitului	împăienjenite	împăienjenitei
genitiv-dativ	plural	împăienjeniți	împăienjeniților	împăienjenite	împăienjenitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z