împăienjeníre s. f., g.-d. art. împăienjenírii substantiv feminin împăienjenire
ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni. substantiv feminin împăienjenire
painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper [!] cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez. verb tranzitiv painjinesc
împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin]. verb tranzitiv împăinjinì
împăienjení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenéște, imperf. 3 sg. împăienjeneá; conj. prez. 3 să împăienjeneáscă verb tranzitiv împăienjeni
ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa, ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen. verb tranzitiv împăienjeni
împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc. verb tranzitiv împăĭejenesc
| împăienjenire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împăienjenire | împăienjenirea |
| plural | împăienjeniri | împăienjenirile | |
| genitiv-dativ | singular | împăienjeniri | împăienjenirii |
| plural | împăienjeniri | împăienjenirilor | |