ÎMPĂIEJENÁ vb. I. v. împăienjeni. verb tranzitivîmpăiejena
| împăiejenat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împăiejenat | împăiejenatul | împăiejenată | împăiejenata |
| plural | împăiejenați | împăiejenații | împăiejenate | împăiejenatele | |
| genitiv-dativ | singular | împăiejenat | împăiejenatului | împăiejenate | împăiejenatei |
| plural | împăiejenați | împăiejenaților | împăiejenate | împăiejenatelor | |