ÎMPĂIEJENÁ vb. I. v. împăienjeni. verb tranzitivîmpăiejena
împăiejena | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împăiejena | împăiejenare | împăiejenat | împăiejenând | singular | plural | ||
împăiejenând | împăiejenați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împăiejenez | (să)împăiejenez | împăiejenam | împăiejenai | împăiejenasem | |
a II-a (tu) | împăiejenezi | (să)împăiejenezi | împăiejenai | împăiejenași | împăiejenaseși | ||
a III-a (el, ea) | împăiejenează | (să)împăiejenai | împăiejena | împăiejenă | împăiejenase | ||
plural | I (noi) | împăiejenăm | (să)împăiejenăm | împăiejenam | împăiejenarăm | împăiejenaserăm | |
a II-a (voi) | împăiejenați | (să)împăiejenați | împăiejenați | împăiejenarăți | împăiejenaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împăiejenează | (să)împăiejeneze | împăiejenau | împăiejenară | împăiejenaseră |