ÎMPĂIÁT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia. adjectiv împăiat
împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide. verb tranzitiv împăia
împăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiáză, 1 pl. împăiém; conj. prez. 3 să împăiéze; ger. împăínd verb tranzitiv împăia
împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie]. verb tranzitiv împăià
ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler). verb tranzitiv împăia
împăĭéz v. tr. (d. paĭe). Umplu cu paĭe orĭ cu alt-ceva, cum se face cu animalele moarte ca să se conserve: a împăĭa un lup. verb tranzitiv împăĭez
| împăiat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | împăiat | împăiatul | împăiată | împăiata |
| plural | împăiați | împăiații | împăiate | împăiatele | |
| genitiv-dativ | singular | împăiat | împăiatului | împăiate | împăiatei |
| plural | împăiați | împăiaților | împăiate | împăiatelor | |