împădurire definitie

credit rapid online ifn

împăduríre s. f., g.-d. art. împădurírii; pl. împăduríri substantiv femininîmpădurire

ÎMPĂDURÍRE, împăduriri, s. f. Acțiunea de a împăduri.V. împăduri. substantiv femininîmpădurire

credit rapid online ifn

împădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împădurésc, imperf. 3 sg. împădureá; conj. prez. 3 împădureáscă verb tranzitivîmpăduri

împădurì v. a transforma în păduri pământuri, nisipuri. verb tranzitivîmpădurì

ÎMPĂDURÍ, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. – În + pădure. verb tranzitivîmpăduri

împădurésc v. tr. Acoper [!] cu pădurĭ: a împăduri o țară. verb tranzitivîmpăduresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpădurire

împădurire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împădurire împădurirea
plural împăduriri împăduririle
genitiv-dativ singular împăduriri împăduririi
plural împăduriri împăduririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z