împăciuitorism definitie

credit rapid online ifn

ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo]. substantiv neutruîmpăciuitorism

împăciuitorísm (-ciu-i-) s. n. substantiv neutruîmpăciuitorism

credit rapid online ifn

ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. substantiv neutruîmpăciuitorism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpăciuitorism

împăciuitorism   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împăciuitorism împăciuitorismul
plural
genitiv-dativ singular împăciuitorism împăciuitorismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z