www.ReduPedia.ro
Definitie împăciuire - ce inseamna împăciuire - Dex Online

împăciuire definitie

împăciuíre (rar) (-ciu-i-) s. f., g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri substantiv feminin împăciuire

ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. substantiv feminin împăciuire

împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 împăciuiáscă verb tranzitiv împăciui

împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane). verb tranzitiv împăciuì

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. verb tranzitiv împăciui

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc. verb tranzitiv împăcĭuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului împăciuire

împăciuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împăciuire împăciuirea
plural împăciuiri împăciuirile
genitiv-dativ singular împăciuiri împăciuirii
plural împăciuiri împăciuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z