împăciui definitie

împăciuí (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 împăciuiáscă verb tranzitivîmpăciui

împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane). verb tranzitivîmpăciuì

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. verb tranzitivîmpăciui

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc. verb tranzitivîmpăcĭuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmpăciui

împăciui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)împăciui împăciuire împăciuit împăciuind singular plural
împăciuind împăciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăciuiesc (să)împăciuiesc împăciuiam împăciuii împăciuisem
a II-a (tu) împăciuiești (să)împăciuiești împăciuiai împăciuiși împăciuiseși
a III-a (el, ea) împăciuiește (să)împăciuiai împăciuia împăciui împăciuise
plural I (noi) împăciuim (să)împăciuim împăciuiam împăciuirăm împăciuiserăm
a II-a (voi) împăciuiți (să)împăciuiți împăciuiați împăciuirăți împăciuiserăți
a III-a (ei, ele) împăciuiesc (să)împăciuiască împăciuiau împăciui împăciuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z