împâslire definitie

împâslíre s. f., g.-d. art. împâslírii substantiv femininîmpâslire

ÎMPÂSLÍRE s.f Faptul de a (se) împâsli.V. împâsli. substantiv femininîmpâslire

împâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâslésc, imperf. 3 sg. împâsleá; conj. prez. 3 împâsleáscă verb tranzitivîmpâsli

împăslì v. a se îndesa, vorbind de părul capului sau de mustăți. [V. pâslă]. verb tranzitivîmpăslì

ÎMPÂSLÍ, împâslesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre tricotaje de lână) A deveni îndesat ca pâslă, a căpăta aspect de pâslă. ♦ Tranz. împâslește dimia. 2. Tranz. (Despre păr sau barbă) A acoperi fața, crescând des (ca pâslă). – În + pâslă. verb tranzitivîmpâsli

împîslésc v. tr. (d. pîslă). Vest. Îmbîxesc, îndes cu praf, vorbind de lînă, de covoare saŭ de păru capuluĭ. V. refl. Mă fac ca pîsla. verb tranzitivîmpîslesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpâslire

împâslire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împâslire împâslirea
plural împâsliri împâslirile
genitiv-dativ singular împâsliri împâslirii
plural împâsliri împâslirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z