împânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împânzésc, imperf. 3 sg. împânzeá; conj. prez. 3 să împânzeáscă verb tranzitivîmpânzi
împânzì v. 1. a întinde ca o pânză; 2. a așeza în rând: a împânzi lucrători pe câmp; fig. vezi pe un rege ce ’mpânzește globul ’n planuri pe un veac EM.; 3. a (se) răspândi in toate părțile: se împânzi pomina despre...; 4. a acoperi peste tot: mii de popoare au împânzit pământul; 5. fig. a se înfiripa: în mintea sa cutezătoare se împănzia un vis frumos (VLAHUȚĂ). verb tranzitivîmpânzì
ÎMPÂNZÍ, împânzesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (ca o pânză) o întindere de loc. ♦ A tulbura, a împăienjeni privirea. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întinde, a (se) răspândi. – În + pânză. verb tranzitivîmpânzi
împânzi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)împânzi | împânzire | împânzit | împânzind | singular | plural | ||
împânzind | împânziți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | împânzesc | (să)împânzesc | împânzeam | împânzii | împânzisem | |
a II-a (tu) | împânzești | (să)împânzești | împânzeai | împânziși | împânziseși | ||
a III-a (el, ea) | împânzește | (să)împânzeai | împânzea | împânzi | împânzise | ||
plural | I (noi) | împânzim | (să)împânzim | împânzeam | împânzirăm | împânziserăm | |
a II-a (voi) | împânziți | (să)împânziți | împânzeați | împânzirăți | împânziserăți | ||
a III-a (ei, ele) | împânzesc | (să)împânzească | împânzeau | împânziră | împânziseră |