!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă verbîmpâcli
ÎMPÂCLÍ, împăclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă. verbîmpâcli
împîclésc v. tr. (d. pîclă). Umplu de pîclă, întunec tare. V. refl. Ceru s´a împîclit. verbîmpîclesc
| împâcli | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)împâcli | împâclire | împâclit | împâclind | singular | plural | ||
| împâclind | împâcliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împâclesc | (să)împâclesc | împâcleam | împâclii | împâclisem | |
| a II-a (tu) | împâclești | (să)împâclești | împâcleai | împâcliși | împâcliseși | ||
| a III-a (el, ea) | împâclește | (să)împâcleai | împâclea | împâcli | împâclise | ||
| plural | I (noi) | împâclim | (să)împâclim | împâcleam | împâclirăm | împâcliserăm | |
| a II-a (voi) | împâcliți | (să)împâcliți | împâcleați | împâclirăți | împâcliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împâclesc | (să)împâclească | împâcleau | împâcliră | împâcliseră | ||