ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. embouteiller]. adjectivîmbutelia
ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. embouteiller]. verb tranzitivîmbutelia
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind) verb tranzitivîmbutelia
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. verb tranzitivîmbutelia
îmbuteliat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbuteliat | îmbuteliatul | îmbuteliată | îmbuteliata |
plural | îmbuteliați | îmbuteliații | îmbuteliate | îmbuteliatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbuteliat | îmbuteliatului | îmbuteliate | îmbuteliatei |
plural | îmbuteliați | îmbuteliaților | îmbuteliate | îmbuteliatelor |