ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. embouteiller]. verb tranzitiv îmbutelia
îmbuteliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (-li-em); conj. prez. 3 să îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (-li-ind) verb tranzitiv îmbutelia
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller. verb tranzitiv îmbutelia
| îmbutelia | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmbutelia | îmbuteliere | îmbuteliat | îmbuteliind | singular | plural | ||
| îmbuteliind | îmbuteliați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbuteliez | (să) îmbuteliez | îmbuteliam | îmbuteliai | îmbuteliasem | |
| a II-a (tu) | îmbuteliezi | (să) îmbuteliezi | îmbuteliai | îmbuteliași | îmbuteliaseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbuteliază | (să) îmbuteliai | îmbutelia | îmbutelie | îmbuteliase | ||
| plural | I (noi) | îmbuteliem | (să) îmbuteliem | îmbuteliam | îmbuteliarăm | îmbuteliaserăm | |
| a II-a (voi) | îmbuteliați | (să) îmbuteliați | îmbuteliați | îmbuteliarăți | îmbuteliaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbuteliază | (să) îmbutelieze | îmbuteliau | îmbuteliară | îmbuteliaseră | ||