îmbunat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîmbunat
- Vezi aici mai multe rimeîmbunat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîmb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunat
ÎMBUNÁT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna. adjectivîmbunat
îmbún și -éz v. tr. (d. bun). Fac pe cineva maĭ bun la inimă, îĭ potolesc mînia. Măgulesc, lingușesc. V. refl. Vechĭ. Mă adresez cu vorbă bună. Rar. Mă împac, reĭaŭ prietenia. Mă ĭaŭ cu binele, mă lingușesc. – Vechĭ și -nesc. verb tranzitivîmbun
îmbuná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbuneáză verb tranzitivîmbuna
îmbunà v. 1. a face mai bun: răsboiul îi va mai îmbuna soarta BĂLC.; 2. a (se) potoli; 3. a linguși cu măguleli. verb tranzitivîmbunà
ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun. verb tranzitivîmbuna
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbunat
| îmbunat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbunat | îmbunatul | îmbunată | îmbunata |
| plural | îmbunați | îmbunații | îmbunate | îmbunatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbunat | îmbunatului | îmbunate | îmbunatei |
| plural | îmbunați | îmbunaților | îmbunate | îmbunatelor | |