reduceri si promotii 2018
Definitie îmbunare - ce inseamna îmbunare - Dex Online

îmbunare definitie

îmbunáre s. f., g.-d. art. îmbunắrii substantiv feminin îmbunare

îmbunare f. 1. acțiunea de a îmbuna; 2. fig. lingușire josnică: nu știe ce este îmbunarea și minciuna. NEGR. substantiv feminin îmbunare

ÎMBUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna. substantiv feminin îmbunare

îmbún și -éz v. tr. (d. bun). Fac pe cineva maĭ bun la inimă, îĭ potolesc mînia. Măgulesc, lingușesc. V. refl. Vechĭ. Mă adresez cu vorbă bună. Rar. Mă împac, reĭaŭ prietenia. Mă ĭaŭ cu binele, mă lingușesc. – Vechĭ și -nesc. verb tranzitiv îmbun

îmbuná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbuneáză verb tranzitiv îmbuna

îmbunà v. 1. a face mai bun: răsboiul îi va mai îmbuna soarta BĂLC.; 2. a (se) potoli; 3. a linguși cu măguleli. verb tranzitiv îmbunà

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun. verb tranzitiv îmbuna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbunare

îmbunare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbunare îmbunarea
plural îmbunări îmbunările
genitiv-dativ singular îmbunări îmbunării
plural îmbunări îmbunărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z