ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți. adjectivîmbunătățit
îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă verb tranzitivîmbunătăți
îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună. verb tranzitivîmbunătățì
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. verb tranzitivîmbunătăți
îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ. verb tranzitivîmbunătățesc
îmbunătățit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbunătățit | îmbunătățitul | îmbunătățită | îmbunătățita |
plural | îmbunătățiți | îmbunătățiții | îmbunătățite | îmbunătățitele | |
genitiv-dativ | singular | îmbunătățit | îmbunătățitului | îmbunătățite | îmbunătățitei |
plural | îmbunătățiți | îmbunătățiților | îmbunătățite | îmbunătățitelor |