îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă verb tranzitivîmbunătăți
îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună. verb tranzitivîmbunătățì
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate. verb tranzitivîmbunătăți
îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ. verb tranzitivîmbunătățesc
| îmbunătăți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îmbunătăți | îmbunătățire | îmbunătățit | îmbunătățind | singular | plural | ||
| îmbunătățind | îmbunătățiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbunătățesc | (să)îmbunătățesc | îmbunătățeam | îmbunătății | îmbunătățisem | |
| a II-a (tu) | îmbunătățești | (să)îmbunătățești | îmbunătățeai | îmbunătățiși | îmbunătățiseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbunătățește | (să)îmbunătățeai | îmbunătățea | îmbunătăți | îmbunătățise | ||
| plural | I (noi) | îmbunătățim | (să)îmbunătățim | îmbunătățeam | îmbunătățirăm | îmbunătățiserăm | |
| a II-a (voi) | îmbunătățiți | (să)îmbunătățiți | îmbunătățeați | îmbunătățirăți | îmbunătățiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbunătățesc | (să)îmbunătățească | îmbunătățeau | îmbunătățiră | îmbunătățiseră | ||