ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba. verb tranzitivîmbumbia
îmbumbiat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbumbiat | îmbumbiatul | îmbumbiată | îmbumbiata |
plural | îmbumbiați | îmbumbiații | îmbumbiate | îmbumbiatele | |
genitiv-dativ | singular | îmbumbiat | îmbumbiatului | îmbumbiate | îmbumbiatei |
plural | îmbumbiați | îmbumbiaților | îmbumbiate | îmbumbiatelor |