îmbulzire definitie

credit rapid online ifn

îmbulzíre s. f., g.-d. art. îmbulzírii substantiv femininîmbulzire

ÎMBULZÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei. – V. îmbulzi. substantiv femininîmbulzire

credit rapid online ifn

îmbulzí, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre„. verb tranzitivîmbulzi

îmbulzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 îmbulzeáscă verb tranzitivîmbulzi

îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș]. verb tranzitivîmbulzì

ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. verb tranzitivîmbulzi

îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264). verb tranzitivîmbulzesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbulzire

îmbulzire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbulzire îmbulzirea
plural îmbulziri îmbulzirile
genitiv-dativ singular îmbulziri îmbulzirii
plural îmbulziri îmbulzirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z