ÎMBUJORÁT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora. adjectivîmbujorat
îmbujorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbujoreáză verb tranzitivîmbujora
ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroșească. – În + bujor. verb tranzitivîmbujora
îmbujoréz v. tr. Fac roș ca bujoru: frigu îĭ îmbujorase fața. – Și îmboj- (est). verb tranzitivîmbujorez
îmbujorat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbujorat | îmbujoratul | îmbujorată | îmbujorata |
plural | îmbujorați | îmbujorații | îmbujorate | îmbujoratele | |
genitiv-dativ | singular | îmbujorat | îmbujoratului | îmbujorate | îmbujoratei |
plural | îmbujorați | îmbujoraților | îmbujorate | îmbujoratelor |