ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. -(ă)tor. adjectivîmbuibător
| îmbuibător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbuibător | îmbuibătorul | îmbuibătoare | îmbuibătoarea |
| plural | îmbuibători | îmbuibătorii | îmbuibătoare | îmbuibătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbuibător | îmbuibătorului | îmbuibătoare | îmbuibătoarei |
| plural | îmbuibători | îmbuibătorilor | îmbuibătoare | îmbuibătoarelor | |