îmbufnat a. bozumflat. adjectiv îmbufnat
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnați, -te, adj. (Fam.) Supărat, bosumflat. – V. îmbufna. adjectiv îmbufnat
îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză verb tranzitiv îmbufna
îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì]. verb tranzitiv îmbufnà
ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. verb tranzitiv îmbufna
îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît. verb tranzitiv îmbufnez
| îmbufnat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbufnat | îmbufnatul | îmbufnată | îmbufnata |
| plural | îmbufnați | îmbufnații | îmbufnate | îmbufnatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbufnat | îmbufnatului | îmbufnate | îmbufnatei |
| plural | îmbufnați | îmbufnaților | îmbufnate | îmbufnatelor | |