îmbufnare definitie

credit rapid online ifn

îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii substantiv femininîmbufnare

ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna. substantiv femininîmbufnare

credit rapid online ifn

îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză verb tranzitivîmbufna

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì]. verb tranzitivîmbufnà

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă. verb tranzitivîmbufna

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît. verb tranzitivîmbufnez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbufnare

îmbufnare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbufnare îmbufnarea
plural îmbufnări îmbufnările
genitiv-dativ singular îmbufnări îmbufnării
plural îmbufnări îmbufnărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z