îmbúcur, V. bucur. verb tranzitivîmbucur
îmbucurà v a face bucurie. verb tranzitivîmbucurà
ÎMBUCURÁ, îmbucúr, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura. verb tranzitivîmbucura
îmbucurat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îmbucurat | îmbucuratul | îmbucurată | îmbucurata |
plural | îmbucurați | îmbucurații | îmbucurate | îmbucuratele | |
genitiv-dativ | singular | îmbucurat | îmbucuratului | îmbucurate | îmbucuratei |
plural | îmbucurați | îmbucuraților | îmbucurate | îmbucuratelor |