îmbucătățit definitie

ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți. adjectivîmbucătățit

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ. verb tranzitivîmbucățesc

îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă verb tranzitivîmbucătăți

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți. verb tranzitivîmbucătățì

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. verb tranzitivîmbucătăți

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbucătățit

îmbucătățit		masculin		feminin
îmbucătățit		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îmbucătățit	îmbucătățitul	îmbucătățită	îmbucătățita
nominativ-acuzativ	plural	îmbucătățiți	îmbucătățiții	îmbucătățite	îmbucătățitele
genitiv-dativ	singular	îmbucătățit	îmbucătățitului	îmbucătățite	îmbucătățitei
genitiv-dativ	plural	îmbucătățiți	îmbucătățiților	îmbucătățite	îmbucătățitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z