reduceri si promotii 2018
Definitie îmbucătățire - ce inseamna îmbucătățire - Dex Online

îmbucătățire definitie

îmbucătățíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățírii; pl. îmbucătățíri substantiv feminin îmbucătățire

ÎMBUCĂTĂȚÍRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți.V. îmbucătăți. substantiv feminin îmbucătățire

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ. verb tranzitiv îmbucățesc

îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 îmbucătățeáscă verb tranzitiv îmbucătăți

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți. verb tranzitiv îmbucătățì

ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. verb tranzitiv îmbucătăți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbucătățire

îmbucătățire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbucătățire îmbucătățirea
plural îmbucătățiri îmbucătățirile
genitiv-dativ singular îmbucătățiri îmbucătățirii
plural îmbucătățiri îmbucătățirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z