îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ. verb tranzitivîmbucățesc
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă verb tranzitivîmbucătăți
îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți. verb tranzitivîmbucătățì
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. verb tranzitivîmbucătăți
îmbucătăți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îmbucătăți | îmbucătățire | îmbucătățit | îmbucătățind | singular | plural | ||
îmbucătățind | îmbucătățiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îmbucătățesc | (să)îmbucătățesc | îmbucătățeam | îmbucătății | îmbucătățisem | |
a II-a (tu) | îmbucătățești | (să)îmbucătățești | îmbucătățeai | îmbucătățiși | îmbucătățiseși | ||
a III-a (el, ea) | îmbucătățește | (să)îmbucătățeai | îmbucătățea | îmbucătăți | îmbucătățise | ||
plural | I (noi) | îmbucătățim | (să)îmbucătățim | îmbucătățeam | îmbucătățirăm | îmbucătățiserăm | |
a II-a (voi) | îmbucătățiți | (să)îmbucătățiți | îmbucătățeați | îmbucătățirăți | îmbucătățiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îmbucătățesc | (să)îmbucătățească | îmbucătățeau | îmbucătățiră | îmbucătățiseră |