îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ. verb tranzitiv îmbucățesc
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă verb tranzitiv îmbucătăți
îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți. verb tranzitiv îmbucătățì
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți. verb tranzitiv îmbucătăți
| îmbucătăți | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) îmbucătăți | îmbucătățire | îmbucătățit | îmbucătățind | singular | plural | ||
| îmbucătățind | îmbucătățiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbucătățesc | (să) îmbucătățesc | îmbucătățeam | îmbucătății | îmbucătățisem | |
| a II-a (tu) | îmbucătățești | (să) îmbucătățești | îmbucătățeai | îmbucătățiși | îmbucătățiseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbucătățește | (să) îmbucătățeai | îmbucătățea | îmbucătăți | îmbucătățise | ||
| plural | I (noi) | îmbucătățim | (să) îmbucătățim | îmbucătățeam | îmbucătățirăm | îmbucătățiserăm | |
| a II-a (voi) | îmbucătățiți | (să) îmbucătățiți | îmbucătățeați | îmbucătățirăți | îmbucătățiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbucătățesc | (să) îmbucătățească | îmbucătățeau | îmbucătățiră | îmbucătățiseră | ||