îmbucărire definitie

ÎMBUCĂRÍRE s. f. v. îmbucări. [DLRM] substantiv femininîmbucărire

ÎMBUCĂRÍ, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mâncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca). verb tranzitivîmbucări

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbucărire

îmbucărire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbucărire îmbucărirea
plural îmbucăriri îmbucăririle
genitiv-dativ singular îmbucăriri îmbucăririi
plural îmbucăriri îmbucăririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z