îmbucări definitie

credit rapid online ifn

îmbucáre s. f., g.-d. art. îmbucắrii; pl. îmbucắri substantiv femininîmbucare

ÎMBUCÁRE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca. substantiv femininîmbucare

credit rapid online ifn

ÎMBUCĂRÍ, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mâncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca). verb tranzitivîmbucări

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmbucări

îmbucări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)îmbucări îmbucărire îmbucărit îmbucărind singular plural
îmbucărind îmbucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbucăresc (să)îmbucăresc îmbucăream îmbucării îmbucărisem
a II-a (tu) îmbucărești (să)îmbucărești îmbucăreai îmbucăriși îmbucăriseși
a III-a (el, ea) îmbucărește (să)îmbucăreai îmbucărea îmbucări îmbucărise
plural I (noi) îmbucărim (să)îmbucărim îmbucăream îmbucărirăm îmbucăriserăm
a II-a (voi) îmbucăriți (să)îmbucăriți îmbucăreați îmbucărirăți îmbucăriserăți
a III-a (ei, ele) îmbucăresc (să)îmbucărească îmbucăreau îmbucări îmbucăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z