îmbucățire definitie

credit rapid online ifn

îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 îmbucățeáscă verb tranzitivîmbucăți

ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți. verb tranzitivîmbucăți

credit rapid online ifn

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ. verb tranzitivîmbucățesc

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți. verb tranzitivîmbucătățì

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmbucățire

îmbucățire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbucățire îmbucățirea
plural îmbucățiri îmbucățirile
genitiv-dativ singular îmbucățiri îmbucățirii
plural îmbucățiri îmbucățirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z