ÎMBUȘONÁT, -Ă, îmbușonați, -te, adj. (Rar) Care este astupat cu un bușon. – V. îmbușona. adjectiv îmbușonat
ÎMBUȘONÁ vb. I. tr. A închide cu un bușon. [Cf. fr. bouchonner, boucher]. verb tranzitiv îmbușona
ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon. verb tranzitiv îmbușona
| îmbușonat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | îmbușonat | îmbușonatul | îmbușonată | îmbușonata |
| plural | îmbușonați | îmbușonații | îmbușonate | îmbușonatele | |
| genitiv-dativ | singular | îmbușonat | îmbușonatului | îmbușonate | îmbușonatei |
| plural | îmbușonați | îmbușonaților | îmbușonate | îmbușonatelor | |